descriptiv (to be continued)

Amalgam de cuvinte, de sentimente, de replici, de subiecte, de priviri, de gesturi. Cam asa si-ar descrie ea viata, cel putin privind la ultimele luni. E un haos care pare sa aiba undeva o anumita logica. Dar e o logica pe care nici macar ea nu o intrevede tot timpl si incercand sa o gaseasca se afunda si mai mult in detalii poate nu chiar atat de semnificative. I-ar placea sa stie ce se intampla sau incotro se duce.

I-ar placea sa se poata uita inainte, dar e cumva haiuita de cuvintele pe care le-a auzit, de raspunsurile pe care le-a dat, de ceea ce nu a facut. Incearca sa isi creeze un viitor, dar e atat de prinsa in trecut incat pierde orice oportunitate de a merge inainte. Nu o trage nimic inapoi in afara de propria vointa. Nu o impinge nimic inainte in afara de obisnuinta si rutina. Speranta pare sa se fi ascuns undeva pe drum, atunci cand ea a crezut ca se poate descurca doar cu date, cifre si tabele. Pacat ca a uitat de sentimente...